Distribuția stresului și controlul spargerii spontane a sticlei călite

Tensiunea din sticla securizata urmeaza o distributie parabolica de-a lungul grosimii sale: efortul maxim de compresiune are loc la suprafata; tensiunea maximă de întindere apare în regiunea centrală; iar suprafața cu tensiuni zero-este situată la aproximativ o-treime din grosime față de suprafață. În mod obișnuit, există un raport fix între efortul de compresiune la suprafață (aproximativ 100 MPa) și tensiunea internă de tracțiune (32–46 MPa). Când stresul suplimentar generat de expansiunea sulfurei de nichel sau deteriorarea suprafeței ajunge la aproximativ 30 MPa, poate declanșa rupere. Standardele internaționale, cum ar fi ASTM C1048 și EN12150 și standardul chinez GB 15763.2-2005, toate stabilesc limite inferioare pentru presiunea de compresiune a suprafeței sticlei călite pentru a echilibra siguranța și riscul de rupere spontană.

 

Testul Heat Soak (HST) este una dintre cele mai eficiente metode de inginerie pentru controlul riscului de rupere spontană.

 

Principiul este de a încălzi sticla călită la 290 de grade ± 10 de grade și de a o menține pentru o perioadă de timp, determinând eventualele incluziuni de sulfură de nichel să sufere o transformare de fază prematur. Acest lucru permite ca sticla care poate fi spartă spontan să se spargă în faza fabricii, mai degrabă decât să prezinte un pericol în timpul utilizării tehnice.